Tania Fântână, nutriționist, a explicat pentru G4Media, în cadrul proiectului ENTR, cum suspendarea interacțiunilor sociale fizice a schimbat modul în care un segment semnificativ din societate fie a început să se raporteze la mâncare ca la un refugiu, fie, dimpotrivă, a început să cultive o obsesie pentru ”mâncatul sănătos” tocmai de teama ca mâncarea să nu le acapareze viața.

Specialistul a mai arătat cum părinții, la rândul lor mai permisivi cu alegerile alimentare, au influențat viața copiilor în timpul lucrului de acasă, dar și cum lipsa activităților fizice a contribuit din plin la schimbările dietelor și a rutinelor de până atunci:

”Din păcate fenomenul ia amploare destul de mare, din foarte multe motive. În primul rând, o influență foarte mare o are societatea în care trăim, social media care a promovat dintotdeauna o imagine corporală perfectă, fără absolut niciun defect. Foarte important, în ultimii ani, din cauza pandemiei, interacțiunea socială a fost foarte redusă fizic, copiii n-au mai mers la școală, în mediul acela în care se vedeau cu profesorii, consumau energia și altfel decât stând acasă și învățând, stând în fața unui calculator. Deci lipsa suportului moral, social de același fel cu ei, contextul în care părinții lucrând de acasă poate și ei au avut unele excese, au simțit și ei nevoia să fie mai permisivi cu alegerile alimentare pe care le-au pus la dispoziție copiilor, cam acestea ar fi principalele cauze ale acestui fenomen. De fapt, tulburarea de alimentație înseamnă în principal trei categorii: anorexie, bulimie și mâncatul compulsiv. Ar mai fi și obsesia pentru mâncatul sănătos, la fel, cu influențe negative asupra imaginii corporale și a modului în care adolescenții mănâncă și a alegerilor alimentare pe care le fac”.

Nutriționista mai arată că percepția corporală greșită este principala cauză care stă la baza tulburărilor alimentare, fetele apelând la diete și înfometare, iar băieții la mersul la sală excesiv:

”Percepția corporală greșită asupra imaginii, kilogramelor, aspectului fizic, undeva la 40% din adolescenți sunt nemulțumiți de cum arată, au o imagine care nu corespunde realității, cred că sunt supraponderali și 60% dintre ei țin un soi de cură de slăbire, încearcă să mănânce mai puțin, ocolesc anumite grupe alimentare, carbohidrații, grăsimile, folosirea laxativelor, folosirea diureticelor, care, bineînțeles, au consecințe negative pe termen lung. Se pare că 80% dintre adolescenții care țin diete și sunt preocupați foarte mult de imaginea corporală sunt fete. Băieții traduc preocuparea asta către masa musculară, merg la sală zi de zi, merg excesiv la sală, să tragă de fiare. Fetele în schimb merg mai mult pe înfometare din păcate. Lucrul ăsta e cumva cultivat și de ceea ce văd acasă, aud poate fără ca părinții să își dea seama. Comentarii despre imaginea corporală, nemulțumirile mamei despre cum arată, indicațiile pe care le fac despre alte persoane de pe stradă, se leagă așa cumva”.

Specialistul explică faptul că putem evita aceste situații prin simpla evitare a discuțiilor în exces despre imaginea corporală și despre temperarea nemulțumirilor despre cum arătăm, pentru a împiedica transferul frustrărilor alimentare către copii:

”Să nu vorbim excesiv despre cum arătăm, eu ca mamă să fiu nemulțumită mereu sau să povestesc mereu, să dramatizez că mereu m-am luptat cu kilogramele în plus, tu să fii atentă să nu treci prin același proces prin care am trecut și eu. Încearcă de acum să mănânci mai puțin. Kilogramele nu au nicio legătură cu capacitatea mentală, cu integritatea persoanei respective, nu trebuie făcută o asociere între kilogramele în plus și lipsa de stimă sau să ne gândim că cineva are valoare în plus dacă, nu știu, corespunde unui standard de frumusețe. Trebuie să le cultivăm încrederea în ei, stima de sine. Sigur, ei vor prefera dulciuri sau anumite feluri de mâncare. Dar dacă lângă acestea au și o salată, câteva legume, fructe, e mai sănătos. E greu să-l înveți să mănânce micul dejun dacă tu nu mănânci niciodată. Sau să bea apă dacă tu nu bei. Trebuie să fim în echipă, ca un eveniment în familie, social, de care să ne bucurăm.
Nutriționista a transmis adolescenților că este absolut necesar ca aceștia să ceară ajutor atunci când simt că lucrurile scapă de sub control, mai întâi familiei, psihologului școlar sau altui specialist, dar sub nicio formă să nu caute sfaturi sau îndrumări pe internet:

”Cel mai rău ar fi să ții în tine, să ascunzi lucrul ăsta pentru cu mai devreme sau mai târziu va ieși la iveală. Aceste tulburări de alimentație vin pe un fond de nemulțumire, tristețe, ceva nu merge bine. Nu mă simt inclus, poate acasă, la școală, anturajul meu îmi cere să fiu într-un mod în care acasă nu pot să fiu etc. Există modalități de a le rezolva întotdeauna”, a concluzionat specialistul pentru G4Media.